România este o ţară de poveste.

România este o ţară de poveste.



La noi, în România: salariile cresc, scăzând; pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse, medicamentele gratuite trebuie cumpărate; la robinet, apa caldă curge rece, iar apă potabilă nu e bună de băut; trăim în frig plătind tot mai multă căldură ; plătim asistenţa medicală gratuită; avem un preşedinte care spune mereu adevărul, dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.

Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru! Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată. Banii ţării sunt tot mai puţini şi avem tot mai mulţi miliardari. Poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi. Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă. Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe Biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă. Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%. Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000.

Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul. Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale. S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite. S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%. Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru. Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele! Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea.

Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat, in mod real, nici un corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa. Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “facăra violet”. O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane. Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar şi unul desemnat. Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza.

Avem o armată tot mai puternică, cu o dotare tot mai precară. Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem de două ori mai prost. Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii. Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe şcolare tot mai mari. Pentru copiii preşcolari s-au înfiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente. Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere.

Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent. S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de întreprinderi lunar.

Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi. Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări. Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel. Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine. Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt. Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm! Mai sunt şi alte minuni în ţara asta.

În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!

Revista Veghea, iulie 2010, Galati.


..


‎- If I had a world of my own, everything would be nonsense. Nothing would be what it is, because everything would be what it isn't. And contrary wise, what is, it wouldn't be. And what it wouldn't be, it would. You see?
- Miau!
- In my world you woudn't say Miau, you'd say: "Yes miss Alice".
- Miauu!
- Oh but you would. You'd be just like the other people, darling. And the other animals too.. .
..
- I would talk with flowers..
- Everyone would have a dozen bluebirds..
- Because my world would be a WoondeeerLaaand..

‎"What's the good of Mercator's North Poles and Equators,
Tropics, Zones, and Meridian Lines?"
So the Bellman would cry: and the crew would reply
"They are merely conventional signs!

"Other maps are such shapes, with their islands and capes!
But we've got our brave Captain to thank:
(So the crew would protest) "that he's bought us the best--
A perfect and absolute blank!"

This was charming, no doubt; but they shortly found out
That the Captain they trusted so well
Had only one notion for crossing the ocean,
And that was to tingle his bell.

He was thoughtful and grave--but the orders he gave
Were enough to bewilder a crew.
When he cried "Steer to starboard, but keep her head larboard!"
What on earth was the helmsman to do?"

Are You Dreaming?

"Exista in Romania nenumarati oameni onesti si competenti, ale caror constiinte si voturi nu pot fi cumparate. Exista in Romania intreprinzatori care nu si-au facut averea prin afaceri dubioase. Exista in Romania universitari, medici, cercetatori cu studii stralucite. Exista in Romania artisti de exceptie, scriitori de anvergura, sportivi de elita. Exista in Romania o clasa de mijloc formata din cetateni care au calatorit, au vazut si au inteles ca se poate trai si altfel. Exista in Romania oameni cinstiti, tineri si batrani, la sat si la oras, bogati si saraci, cu credinta in Dumnezeu si dornici sa traiasca in armonie cu semenii lor. De cele mai multe ori, vocea lor nu se aude. ei sunt cei liberi si puternici. Ei sunt forta vie a natiunii noastre si, totodata, adevarata majoritate."

Mihail Neamtu

Noscete ipsum et nosces universum et deos.

John Galt - Ep. 4 "The Standard of Morality"

"Nothing but the most exemplary morals can give dignity to a man of small fortune". Adam Smith - Book V, The Wealth of Nations (1776)

Ethical egoism (also called simply egoism) is the normative ethical position that moral agents ought to do what is in their own self-interest. It differs from psychological egoism, which claims that people can only act in their self-interest. Ethical egoism also differs from rational egoism, which holds merely that it is rational to act in one's self-interest. Ethical egoism contrasts with ethical altruism, which holds that moral agents have an obligation to help and serve others (Vezi Drepturi pozitive - Sa ne dea, sa ne faca). 

Max Stirner was the first philosopher to call himself an egoist, it is questionable if he wanted to install a new idea of morality (ethical egoism) or argue against morality (amoralism). Others, such as Thomas Hobbes and David Gauthier, have argued that the conflicts which arise when people each pursue their own ends can be resolved for the best of each individual only if they all voluntarily forgo some of their aims — that is, one's self-interest is often best pursued by allowing others to pursue their self-interest as well so that liberty is equal among individuals. Sacrificing one's short-term self-interest to maximize one's long-term self-interest is one form of "rational self-interest" which is the idea behind most philosophers' advocacy of ethical egoism. Egoists have also argued that one's actual interests are not immediately obvious, and that the pursuit of self-interest involves more than merely the acquisition of some good, but the maximizing of one's chances of survival and/or happiness.

Noted egoist Ayn Rand argued that there is a positive harmony of interests among free, rational humans, such that no moral agent can rationally coerce another person consistently with his own actual, long-term self-interest. Rand argued that other people are an enormous value to an individual's well-being (through education, trade and affection), but also that this value could be fully realized only under conditions of political and economic freedom. According to Rand, voluntary trade alone can assure that human interaction is mutually beneficial (sau cum spunea Adam Smith, "Nobody ever saw a dog make a fair and deliberate exchange of one bone for another with another dog"). Rand's student, Leonard Peikoff has argued that the identification of one's interests itself is impossible absent the use of principles, and that self-interest cannot be consistently pursued absent a consistent adherence to certain ethical principles. Recently, Rand's position has also been defended by such writers as Tara Smith, Tibor Machan, Allan Gotthelf, David Kelley, Douglas Rasmussen, Nathaniel Branden, Harry Binswanger, Andrew Bernstein and Craig Biddle in his 2002 work, Loving Life: The Morality of Self-Interest and the Facts that Support It.

Philosopher David L. Norton identified himself an "ethical individualist," and, like Rand, saw a harmony between an individual's fidelity to his own self-actualization, or "personal destiny," and the achievement of society's well being.^[

German philosopher Friedrich Nietzsche suggested that egoistic or "life-affirming" behavior stimulates jealousy or "ressentiment" in others, and that this is the psychological motive for the altruism in Christianity. Sociologist Helmut Schoeck similarly considered envy the motive of collective efforts by society to reduce the disproportionate gains of successful individuals through moral or legal constraints, with altruism being primary among these.

In addition, Nietzsche (in Beyond Good and Evil) and Alasdair MacIntyre (in After Virtue) have pointed out that the ancient Greeks did not associate morality with altruism in the way that post-Christian Western civilization has done. Aristotle's view is that we have duties to ourselves as well as to other people (e.g. friends) and to the polis as a whole. The same is true for Thomas Aquinas, Christian Wolff and Immanuel Kant, who claim that there are duties to ourselves as Aristotle did, although it has been argued that, for Aristotle, the duty to one's self is primary.

The term ethical egoism has been applied retroactively to philosophers such as Bernard de Mandeville and to many other materialists of his generation, although none of them declared themselves to be egoists. Note that materialism does not necessarily imply egoism, as indicated by Karl Marx, and the many other materialists who espoused forms of collectivism.

It has been argued that ethical egoism lends itself to individualist anarchism, as in the work of Murray Rothbard, and is another way of describing the sense that the common good should be enjoyed by all. However, most notable anarchists in history have advocated socialistic altruistic views.